Initial am vrut sa o intitulez ''Ma apuc macar de blogging'', dar nu stiu cat imi va permite timpul sau daca, nu cumva, va interveni din nou ceva care sa imi stinga dorinta de a scrie.
Observati ca nici nu am inceput cu ''Buna, dragile mele!'' pentru ca inca nu ma simt vrednica sa folosesc formula aceasta de salut. Sper, pe parcurs sa imi recapat drepturile de a o folosi. (Eu singura de la mine)
Am simtit in seara aceasta o mare nevoie sa ma deschid aici pe blog si abia daca mai stiam unde e butonul pentru scrierea postarii. Nu vreau sa caut scuze prin aceasta postare, nu vreau sa ma justific in fata nimanui, nu incerc sa dau explicatii, vreau doar sa va povestesc ce-i cu viata mea in ultima perioada si sa raspund clar celei mai des adresate intrebari din ultima perioada.
La inceput ma simteam un pic deranjata de atatea insistente pentru ca unele erau chiar rautacioase, deranjata de faptul ca unele persoane chiar incepeau sa creada ca nu mai postez ''de figuri'' :)) Nu dragilor, eu chiar nu am timp si nu e vorba ca nu am jumatate de ora sa filmez ''ceva, asa, acolo'' ci pentru ca realizarea muncii pe care mi-as dori sa o public pentru voi nu s-ar incadra in veci in doar 30 de minute. Eu stiu ca din exterior pare foarte usor sa apesi un buton la o camera si sa incepi sa vorbesti, dar in realitate sunt ''un pic'' mai multi pasi in spatele unui tutorial :).
O alta cauza a lipsei mele din mediul virtual este schimbarea radicala care s-a produs in viata mea, de fapt, mai multe schimbari in urma carora am avut nevoie de timp ca sa ma pot adapta. Imaginati-va ca va invarte cineva de mai multe ori la 360 de grade si trebuie sa va opriti un pic ca sa va recapatati echilibrul, va ia o stare de ameteala, poate chiar de voma si apoi cand totul trece, puteti incepe din nou sa regasiti directia in care mergeati. Ei bine, pe mine viata m-a invartit cam de prea multe ori in 2013 si am fost o ametita mai mereu, dar incet-incet imi revin :))
Intr-adevar nu v-am mai putut bucura cu prezenta mea pe youtube, insa nu ma simt vinovata fata de voi 'foarte tare' pentru ca am incercat mereu sa va arat ce fac pe facebook. Cumva munca mea s-a mutat din online, in offline si cu toate ca absolut toate meritele se datoreaza muncii din online, eu, momentan, simt ca trebuie sa imi dedic tot timpul muncii din offline, pentru ca iubesc prea mult munca de makeup artist, sa faci pe altcineva sa se simta mai bine in pielea sa nici nu se compara cu a te face pe tine, in vazul lumii, sa te simti mai bine in pielea ta si apoi din asta pot sa traiesc, munca asta ma ajuta sa fiu independenta.
M-am gandit la diverse solutii, la diverse modalitati de a ma intoarce pe youtube, dar deocamdata sunt doar planificari si tocmai de aceea nu imi voi lua ramas bun de la voi, pentru ca imi doresc din tot sufletul sa ma intorc la filmat.
''Ei, da, asta cu <n-am timp> e doar o scuza penibila'' Mi s-a mai spus. Hmmm... :)) Si e adevarat ca si ziua lui Beyonce tot 24 de ore are, numai ca ea mai are si-o armata de oameni in spatele sau, iar eu abia daca gasesc pe cineva sa stea cu Honey cand situatia devine critica :)). Da, da, acum am copil si d'aia nu postez! Pentru ca da, Honey e copilul meu si e mica, si e pretentioasa, si e jucausa, asadar trebuie sa ii acord foarte multa atentie.
Si pentru ca as crede ca mai am cate ceva de spus (din cand in cand), am simtit nevoia sa ma apuc de blogging. O perioada am fost reticenta pentru ca imi doream foarte mult sa schimb design-ul blogului, sa am si eu ceva mai de doamne-ajuta, si-mi promiteam ca ma apuc de blogging imediat ce imi schimb si blogul, dar de unde timp? Ca parca si prietenii imi reproseaza ca nu le mai acord atentie, ca parca si mama imi reproseaza ca nu acord atentie casei, ca parca si Honey imi reproseaza cu ai sai ochi dulci ca nu ii acord atentie, ca parca si eu imi reprosez ca nu imi mai acord atentie.
Asadar, everybody! Patientez s'il vous plait! Ca ma adaptez la viata de om mare si-apoi 'rup stilul' :))
Si-oricat de ciudat imi e acum sa fiu oprita si intrebata daca eu sunt LadyDyvine, eu tot a voastra raman!
Cu drag,
LadyDyvine!
Si pentru ca as crede ca mai am cate ceva de spus (din cand in cand), am simtit nevoia sa ma apuc de blogging. O perioada am fost reticenta pentru ca imi doream foarte mult sa schimb design-ul blogului, sa am si eu ceva mai de doamne-ajuta, si-mi promiteam ca ma apuc de blogging imediat ce imi schimb si blogul, dar de unde timp? Ca parca si prietenii imi reproseaza ca nu le mai acord atentie, ca parca si mama imi reproseaza ca nu acord atentie casei, ca parca si Honey imi reproseaza cu ai sai ochi dulci ca nu ii acord atentie, ca parca si eu imi reprosez ca nu imi mai acord atentie.
Asadar, everybody! Patientez s'il vous plait! Ca ma adaptez la viata de om mare si-apoi 'rup stilul' :))
Si-oricat de ciudat imi e acum sa fiu oprita si intrebata daca eu sunt LadyDyvine, eu tot a voastra raman!
Cu drag,
LadyDyvine!
